Structura minții (I)

Psihologia împarte creierul uman în trei mari categorii: conștientul, subconștientul și inconștientul.

CONȘTIENTUL este acea parte a minții care se ocupă de aspectele raționale, analitice și logice ale minții noastre. Folosim conștientul pentru toate activitățile zilnice care cer rațiune, memorie și acțiune. Când mâncăm, când ne gândim la ceva, muncim, citim, vorbim, când luăm decizii, analizăm o situație, in toate aceste cazuri ne folosim de partea conștientă a mintii noastre. Felul in care gândim este determinat de partea conștientă a minții noastre si tot conștientul este răspunzător de performanțele sau de eșecurile noastre în laturile practice ale vieții noastre, dar și de fericirea sau nefericirea noastră. Ce este foarte interesant, este că la naștere noi nu avem minte conștientă. Aceasta se formează pe măsură ce umplem mintea conștientă cu informații, mai întâi de la părinți, mai apoi de la familia lărgită (bunici, rude, bone etc), iar mai târziu de la învățători, profesori și nu în ultimul rând din cărțile citite și chiar de la televizor, internet etc. Așa se face că mintea conștientă este cea care ne impune limite psihice și mentale (inutile și dăunătoare de altfel) și este cea care poate suferi blocaje psihologice care conduc la probleme de viață, greutăți, neîmpliniri și chiar depresii.

În funcție de calitatea informațiilor pe care le primim, le învățăm sau le extragem din mediul înconjurător, mai ales în primii ani de viață, vom *dezvolta* două programe de gândire (ca un software de calculator): un program orientat către pozitivitate, optimism, împlinire, fericire și un program orientat către negativism, pesimism, tristețe etc.

Este nevoie de ani (dintre care primii șase sunt foarte importanți) până când mintea conștientă se formează pe deplin, devenind centrul logicii, centrul rațional, centrul analitic al minții noastre.

Mintea conștientă sau conștientul reprezinta aspectul cel mai limitat al conștiinței noastre.

SUBCONȘTIENTUL sau “Preconștientul” așa cum l-a numit Freud, este acea parte a conștiinței noastre care apare în conflictul dintre conștient și inconștient, dar situându-se mai aproape de conștiință și participând la refularea pulsiunilor inconștiente. Acestea sunt filtrate prin subconștient și numai unele dintre acestea ajung în conștient.

Subconștientul este rezervorul unde se conserva toate actele ce au trecut cândva prin filtrul conștiinței, s-au realizat cu efort, dar care se afla într-o stare latenta, de virtualitate psihica putând însă sa redevina oricând active, sa pășească pragul conștientului.

Acesta (SC) cuprinde informații, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, stări de set (montaj) perceptiv și intelectual, tonusul emoțional, motive.

Subconștientul este acela care pune în practică gândurile care provin de la conștient și în funcție de forța acestora, subconștientul încearcă să le materializeze, adică să le ducă la îndeplinire, indiferent dacă este un gând bun sau unul rău, indiferent dacă acel gând este o dorință de-a noastră sau doar un gând scăpat de sub control (un gând negativ, o obsesie etc).

De reținut este faptul că subconștientul nu diferențiază emoţia sau  sentimentul pozitiv de cel negativ și de asemenea nu face distincția între bine sau rău, el este neutru şi nu gândeşte. Doar conștientul nostru este acela care distinge între bine și rău, între o emoție pozitivă și una negativă. Subconștientul nostru este mult mai puternic în procesarea informațiilor decât conștientul nostru.

Visele, deși au punctul de pornire in inconștient, ele se finalizează și se depozitează în sfera subconștientului, si anume, in etajul superior al acestuia, ceea ce face posibila conștientizarea si relatarea conținutului lor imediat după trezire.

Dar totuşi, ce este subconştientul? „Grand dictionnaire de la psychologie“ (1994) defineşte subconştientul ca fiind „ansamblul stărilor psihice de care subiectul nu este conştient, dar care influenţează comportamentul său“. Tot acolo se afirmă că el reprezintă un conţinut de gândire, aflat la limitele intrării în conştiinţă. Cei mai mulţi autori concep subconştientul ca pe un nivel psihic ce cuprinde actele care au fost cândva conştiente, dar care în prezent se desfăşoară în afara controlului conştient. El este rezervorul unde se consumă amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, scenariile intelectuale sau percepţiile stereotipe, deci toate actele ce au trecut cândva prin filtrul conştiinţei, s-au realizat cu efort, dar care se află într-o stare latentă, putând să redevină oricând active, să păşească pragul conştiinţei.

INCONȘTIENTUL (sau supra-eul) este acela care înregistrează, în permanenţă, toate informaţiile și gândurile din jurul nostru, tot ceea ce învățăm pe parcursul vieții și de asemenea emoţiile, senzaţiile, imaginile, sunetele şi gusturile, toate acestea fiind apoi arhivate mental; sub acest aspect inconștientul funcționează ca ”memorie”. Aceste procese mentale presupun miliarde de operaţii ce au loc într-un timp foarte scurt; spre exemplu o persoană în vârstă de treizeci de ani acumulează în jur de trei trilioane de informații (gânduri), ce sunt depozitate în memorie.

De asemenea, inconstientul este acela care asigură şi controlul tuturor funcţiilor biologice ale organismului nostru, cum ar fi respiraţia, digestia, ingestia hranei, bătăile inimii.

Inconstientul gestionează şi toate acţiunile sau reacţiile automate pe care le facem în mod spontan, fără a ne gândi la ele, cum ar fi condusul maşinii, înnotul, sau orice altă acțiune pe care o facem în mod automat, în timp ce, poate, ne gândim la altceva.

Inconștientul nostru funcționează ca un ”hard disk” (de calculator) pe care sunt stocate informații ce pot fi oricând reamintite, adică aduse în sfera conștiinței. Prin intermediul inconștientului pot fi reamintite diverse informații sau deprinderi, fără ca acestea să ne fie utile neaparat în momentul reamintirii. Tot ceea ce învățăm pe tot parcursul vieții se imprimă în inconștient (prin intermediul subconstientului), iar atunci când aveam nevoie de o informație accesăm inconștientul pentru a o aduce în sfera conștiiței, unde o prelucrăm sau o transmitem, verbal, mai departe.

Trebuie să reținem faptul că subconștientul și inconștientul sunt responsabile pentru cel putin 90% din gândurile, emoțiile și acțiunile noastre din fiecare zi. De cele mai multe ori, mintea noastră se comportă ca un “pilot automat” care ne conduce viața, întrucât mintea conștientă (conștientul) o folosim în mai putin de 10% din acțiunile zilnice.

Acum știm cum funcționează subconștientul și cât de important este rolul său, motiv pentru care trebuie să ne asigurăm în permanență că-l alimentăm doar cu gânduri și sugestii pozitive, întrucât tot ceea ce transmitem în subconștient, voluntar sau involuntar, acesta încearcă să materializeze, iar mai devreme sau mai târziu vom trăi, sub formă de experiențe, tot ceea ce am transmis în trecut în mod constant în subconștient.

Ca o conluzie se pot reține câteva idei esențiale:

  • Inconștientul nu doarme niciodată, el este acela care ne dirijează acțiunile, ne ghidează intuiția, ne ajută să memorăm anumite fapte și întâmplări ale vieții. De asemenea, inconștientul este responsabil de funcționarea optimă a organismului nostru, respectiv controlează bătăile inimii, circulația sângelui, digestia, asigură eliminarea rezidurilor. Este responsabil de sănătatea noastră; atunci când suntem bolnavi, inconștientul este acela care face tot posibilul să redevenim sănătoși. Datorită forței sale uriașe, inconștientul este capabil să controleze toate procesele vitale, funcțiile corpului.
  • Subconștientul se află într-o permanentă legătură cu divinitatea, cu tot ceea ce se află în spațiul înconjurător, cu întregul univers. Este latura transcendentă a noastră, este Dumnezeul din noi.
  • Subconștientul deține deja, în profunzimile sale latente, soluțiile perfecte la toate problemele care ne frământa și ne poate îndeplini direct proporțional cu intensitatea încrederii, orice dorință. Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, să-i sugerezi ferm înainte de a adormi: ”Vreau să mă trezesc la ora 5 dimineața” și vei constata că te vei trezi exact la ora dorită.
  • Nu întrebuința niciodată formulări de tipul: “nu am mijloace” sau “îmi este imposibil” sau “niciodată n-am să pot”, întrucât îți vei sabota singur reușitele.
  • Conștientul este și paznicul căii de acces spre inconștient. În mod normal, prima lui funcție ar trebui să fie aceea de a ocroti inconștientul, astfel încât în el să nu ajungă să se imprime idei false, convingeri greșite sau gânduri negative. De aceea este bine sa obișnuiesti conștientul să producă doar gânduri pozitive.

Bibliografie: psub.ro, descopera.ro, psycologies.ro,
Alin Neculau, “Psihologie sociala. Aspecte contemporane”;
Mihai Zlate, “Psihologia mecanismelor cognitive”

Exemplu de ședință de coaching

Una dintre cele mai bune metode de a înțelege puterea coaching-ului, este de a compara o discuție obișnuită cu dialogul din ședinta de coaching.

Să luăm o problemă foarte des intâlnită, cea a managementului timpului.

Exemplu de discuție obișnuită:

„George: Hei Mihai, aș vrea să stăm un pic de vorbă, ai câteva minute? Știi bine, ne cunoaștem și lucrăm împreună de ani buni, trebuie să stau de vorbă cu tine. Am o situație care pe zi ce trece devine tot mai presantă. Am o problemă cu timpul, cu gestionarea timpului mai exact. Nu-mi ajunge timpul pentru ce am de făcut.

Mihai:  Da, culmea și eu am exact aceeași problemă. Cine pune presiune? A, nu-mi spune, șeful tău, este? Îl știu pe individ. Nu știu frate, dar ar fi cazul să-l pună cineva la punct. Care-i problema lui?

George: Nu-i așa simplu, e șeful totuși. Am vorbit cu el, i-am cerut practic ajutorul, dar el nu și nu, trebuie să fac tot ce stabilim în ședința de dimineață, punct cu punct. Totul.  Nu știu ce să fac. Tu cum faci, cum te descurci?

Mihai:  Nu prea bine  nici eu! Ți-am zis, îl cunosc pe tip, poate fi destul de stresant când vrea! Păi, ai putea să-ți faci o lista și să iei lucrurile pas cu pas.

George:  Am făcut și asta, nu merge.

Mihai:  Hm, ceva mai interesant ar fi să-i ceri șefului să vă trimită la cursuri de management al timpului. E și asta o idee!

George: Sunt full cu ce am de făcut, când să mai merg și la cursuri!!

Mihai:  Păi…stai așa, mi-a mai venit o idee. Uite aici un sfat: lucrează mai multe ore, poate chiar și în weekend sau de acasă!!

George: Omule, deja lucrez cam 50 de ore pe săptamână, neplătite. Și dacă lucrez de acasă, o să mă certe soția, iar cei mici au nevoie și ei de mine. Cu soluțiile tale, îmi fac alte probleme.

Mihai: Știu că voi suntețimai mulți in departament, iar tu ești unul dintre cei mai vechi. Mai paseazădin sarcinile tale unui *boboc*. Poate e nevoie să muncească mai mult.

George: Toți sunt la fel de ocupați ca și mine. Nu știu, simt că mă învârt în cerc.

Mihai: Îti spun eu ce să faci, vorbește cu șeful și sugerează-i să angajeze mai mulți oameni. Buget știu că aveți. Ei, ce zici de asta?

George: Hm, ce să mai zic, probabil că așa o fi, cum zici tu…”

Exemplu de o scurta sesiune de coaching:

„George: Hei Liviu, aș vrea să stăm un pic de vorbă, ai câteva minute? Știi bine, ne cunoaștem și lucrăm împreună de ani buni, trebuie să stau de vorbă cu tine. Am o situație care pe zi ce trece devine tot mai presantă. Am o problemă cu timpul, cu gestionarea timpului mai exact. Nu-mi ajunge deloc timpul pentru ce am de făcut.

Liviu: Spune-mi mai mult. Cum ai ajuns la concluzia că ai problema asta?

George:  Niciodată nu reușesc să fac totul de pe agenda mea de lucru. Pe măsură ce reușesc să fac ceva din *to do list*, se adaugă alte sarcini și mereu rămân în urmă. Am vorbit și cu șeful de departament, i-am cerut ajutorul, dar a ridicat din umeri și mi-a spus că toate sarcinile si task-urle trebuie îndeplinite.

Liviu: OK. Ce înseamna pentru tine un bun management al timpului?

George: Simplu, să reușesc  să fac tot ce e pe agenda mea de lucru!

Liviu: Super. Acum spune-mi cât de reală este dorința asta a ta?

George: Nu prea e reală, adevărat, dar ce pot face?

Liviu: George, în ce fel ai mai abordat, să zicem situații similare? Cum procedezi…discuți cu cineva, îți faci liste pro/contra, citești cărți din care speri să înveți ceva, cauți pe net?

George: Da, îmi place să stau de vorbă cu ceilalți, să cer păreri și să fac chiar liste pro/contra, avantaje/dezavantaje…

Liviu: Super. Cine sunt cei  cu care ai putea sta de vorbă?

George: Ei bine, șeful chiar îmi datorează suportul și sprijinul, la urma urmei asta-i treaba lui.  Și mai am doi colegi care par a se descurca mai bine decât mine la gestionarea timpului.

Liviu: Cum i-ai aborda pe colegi?  Din câte mi-ai spus la început, ai încercat deja să vorbești cu șeful tău și nu prea ai avut succes.

George: Hm…voi începe prin a vorbi cu colegii, Dan și Rareș. Mă sfătuiesc chiar azi cu ei și o să încerc să găsesc o variantă de a-l aborda pe șeful nostru.

Liviu: Cum vei reuși lucrul ăsta…mi-ai spus că nu ai timp deloc? Ești deja foarte ocupat!

George: E foarte important pentru mine să fac lucrul ăsta, poate voi pierde o jumătate de oră, dar vreau să rezolv chestiunea asta. Îmi voi face timp să vorbesc cu ei. Conversația asta cu tine m-a ajutat mult să realizez că trebuie să fac ceva în privința asta.

Liviu: Îmi pare că ai o perspectivă nouă asupra problemei tale! Adevărat?

George: Da, am realizat că până acum, credeam că problemele se vor rezolva de la sine, fără să-mi fac timp sau planuri care să ducă la rezolvarea lor. 

Liviu: Ei, George, asta pare destul de revelator pentru tine! Ca să câștigi timp, trebuie sa pierzi niște timp. Foarte interesant!

George: Da Liviu, conversația asta a fost de real ajutor. Foarte tare!

Liviu: George, răspunsurile și soluțiile au venit chiar de la tine, nu de la mine, ai observat? Deci, ce ți-a fost de folos din discuția asta?

George: Cred că cel mai mult m-au ajutat întrebările tale, modul cum m-ai făcut să privesc dintr-un alt unghi problema mea cu timpul.

Liviu: Mă bucur să aud asta. Și mulțumesc că ai fost atât de onest și deschis.

George: Eu îți mulțumesc si te voi ține la curent cu ce am făcut efectiv.

Liviu: Super. Chiar te rog sa-mi spui cum au mers discuțiile cu colegii tăi și mai ales ce ai învățat despre tine însuți. Poate voi avea și eu însumi ceva de învățat din toată povestea asta.”

Situația de mai sus este una destul de simplă și des intâlnită, cum am spus la începutul articolului. Coaching-ul pune accent pe resursele proprii fiecărui om si pe găsirea de soluții chiar de către clientul sesiunii de coaching.

Subiecte abordate in coaching, fără a se limita la acestea:

  • nu știi ce vrei sau ce-ți dorești cu adevărat,
  • stabilirea unui plan de acțiune și punerea lui în practică,
  • găsirea unui traseu profesional (sau abordarea schimbării unei profesii, loc de muncă etc),
  • descoperirea vocației,
  • blocaje emoționale,
  • automotivarea,
  • luarea de decizii importante pentru viața sau cariera ta.

Ce este intuiția?

S-ar putea să fiți surprinși să aflați că intuiția este o abilitate deliberată care poate fi dezvoltată. Odată antrenată, este aplicabilă în multe situații, de la a vă ajuta să alegeți o carieră până la a lua decizii rapide sub presiune și multe altele. Dacă aveți o întrebare care are nevoie de un răspuns sau o decizie care trebuie luată, intuiția vă poate ajuta.

Eu de exemplu, îmi folosesc intuiția pentru a mă ajuta să ajung la sursa tulburărilor sau problemelor unei persoane,asta în condițiile în care persoana respectivă nu-și găsește cuvintele potrivite să spună ea însăși ce o tulbură.

Intuiția implică încrederea în suma tuturor experiențelor Dvs., conștiente sau inconștiente. Se bazează pe tot ceea ce ați experimentat de-a lungul tuturor anilor pe care i-ați trăit, ceea ce înseamnă că este în continuă creștere și evoluție. Nu e de mirare că oamenii de știința au început să numească intuiția ” al doilea creier „.

Cercetătorii au descoperit un întreg ecosistem de bacterii și o vasta rețea neuronala care funcționează în intestinul nostru.  Da, ați citit bine: intestin.  Acest ecosistem este cel de-al doilea creier și cuprinde aproximativ 100 de milioane de neuroni, mai mult decât măduva spinării. Acesta nu este un creier gânditor- nu are rațiune, nu scrie poezie sau nu rezolvă regresii multi-liniare – dar dovezile în creștere sugerează că sănătatea intestinală vă influențează puternic starea de spirit. Sistemul nervos enteric este o rețea de neuroni asemănătoare unui plase cu ochiuri (plasa de pescuit) care marchează întregul nostru sistem digestiv. Aceasta provoacă senzația de fluturi în stomac” sau de „gol în stomac”, care sunt reacții ale stresului psihologic . Până la 90% din celulele implicate în aceste răspunsuri transporta informații către creier, în loc să primească mesaje de la acesta, făcând ca intestinul să influențeze starea voastră emoționala!!!!. Poate chiar mai mult.

La fel ca mintea noastră conștientă, subconștientul este plin de informații. Toată lumea știe ce înseamna”un gol în stomac” în timp ce cântărește o decizie. Asta înseamnă că „vorbește” intuiția, te atenționează, iți atrage atenția,  clar și răspicat.

Dar intuiția știe despre ce vorbește? Și se poate compara într-adevăr cu mintea conștientă? Uimitor,intuiția nu se compara doar cu mintea – ea rivalizează!

Sunt multe povesti anecdotice din care aflam cum descoperiri importante ale stiintei (de exemplu penicilina sau teflonul) au avut loc „întâmplător”. Când menții o minte curioasă și deschisă, poți vedea mai bine modelele, patternurile și să faci conexiuni creative.

Un alt studiu a demonstrat puterea intuiției, comparativ cu ignorarea acesteia și preferința utilizării doar de informații raționale. Deși mulți oameni spun că preferă să ia decizii rațional, este de fapt ușor că mintea să fie copleșită de date. În acest studiu, cumpărătorii de mașini care s-au bazat și au preferat să ia decizii de cumpărare bazate doar pe analiza comparativa sau raționala a informațiilor, au fost în cele din urmă mulțumiți cam 25-30% de achiziția făcută. Între timp, cei care au făcut achiziții intuitive au fost mulțumiți 60% de alegere.  Acest lucru se datorează faptului că bazându-se pe un volum de date mai mic, proces numit în psihologie „thin slicing”, creierul nostru poate să ia decizii bune chiar și în absența unei mulțimi de informații.

O situație des intalnită in viata,este cea a schimbării locului de munca. Am avut un client intr-o sesiune de coaching, să presupunem că se numește Ioana, care  vrea să plece de la actualul loc de munca, dar nu poate lua o decizie definitiva. Nu dorește să regrete ulterior, că a luat o decizie greșita, dar nici să mai stea nu e o opțiune. A aplicat deja metoda arhicunoscuta de noi toți…să pună mana pe o foaie și un pix și să facă o lista pro/contra pentru schimbarea sau nu a jobului. Nu a reușit să vadă lucrurile mai clar, lista pro/contra nu a ajutat-o. Singurul lucru pe care nu-l făcuse totuși era acela de a-si asculta intuiția. 

Am întrebat-o pur și simplu,”pe o scara de la 1 la 10 cât de mult vrei să rămâi?”- a răspuns „4”. Imediat s-a întâmplat următorul lucru: a simțit brusc o durere între umeri și chiar o durere de cap, iar palmele au început să-i transpire. Când am întrebat-o „pe o scara de la 1 la 10, cât de mult iți dorești să pleci?” și răspunsul ei a fost „9”, a simțit brusc un sentiment de  ușurare, s-a lăsat pe spătarul scaunului și a știut imediat ce are de făcut. In concluzie, chiar dacă mintea ta raționalizează toate motivele pentru care ar trebui să rămâi într-o slujbă sau într-o relație, corpul tău ar putea ridica steagul rosu și să-ti transmită altceva!

Cum poti să-ti antrenezi și dezvolți intuiția? În primul rând, esențial este să-i lași spațiu să crească, să se dezvolte și să ai încredere în intuiția ta. Unii oameni se nasc cu abilitatea asta. Femeile, și exista dovezi în acest sens, au o intuiție puternică deoarece (dintr-o perspectivă evolutivă) aveau nevoie de un sentiment puternic de conștientizare sau anticipare a pericolului, pentru a-și proteja copii de amenințările mediului în care trăiau.

Abilitățile intuitive pot fi, deasemenea, afectate de experiențele care apar în perioadele de creștere emoțională. Dacă cineva se confruntă cu o copilărie traumatizantă, este posibil ca acesta să aibă îndoieli excesive și să-și piardă vocea interioară din protecția de sine. Poate că ar trebui să învețe să aibă încredere în intuiția lor din nou.

Pentru majoritatea oamenilor, totuși, munca de a-și îmbunătăți intuiția necesită doar schimbări minore, obișnuite. Iată câteva modalități prin care vă puteți dezvolta abilitățile:

  • Termenele, limitele, barierele impuse și auto impuse, blochează intuiția. Creativitatea nu-și poate face loc atunci când sunt impuse termene sau obiective prea apăsătoare. Spațiu, e nevoie de spațiu pentru intuiție și creativitate.
  • Ascultații mai mult pe ceilalți, fără analiza, fără judecata, fără intenția de a răspunde sau a da sfaturi. Încet și sigur, ascultarea exterioara se va transforma și într-o ascultare interioară, lucru care va permite intuiției să crească și să lucreze pentru voi.
  • Folosiți-vă de „intuiția instant”. Cum? Să presupunem că ai o situație de genul celei de mai sus, plec sau rămân la actualul loc de muncă? Scrie întrebarea pe o foaie de hârtie, exact asa: „Ar trebui să plec de la actualul loc de muncă?” Sub întrebare scrie „DA/NU”, pune un pix sau un creion lângă foaie și pleacă, fă-ți de lucru câteva ore, departe de foaie. Te întorci, pui mana pe pix, închizi ochii câteva secunde bune, golește mintea de răspunsuri și gânduri și…deschizi brusc ochii și imediat incercuiește răspunsul. Acest exercițiu se bazează pe acuratețea rapidă a intuiției. S-ar putea să nu fie un răspuns care vă place, mai ales dacă întrebarea este una importanta, dar există o buna șansa să răspundeți sincer. Este o modalitate bună de a obține o claritate asupra situației, indiferent de modul în care decideți în cele din urmă să acționați.
  • Intuiția nu poate înflori în medii aglomerate, zgomotoase – fie la locul de muncă, fie în timpul drumului spre acasă. Pentru a auzi într-adevăr vocea care vine din interior, trebuie să construiești timp și spațiu pentru a reflecta asupra experiențelor voastre. Pare mai ușor de zis decât de făcut.

Pentru că recunosc și vreau că intuiția să joace un rol important în viața mea, construiesc timp de reflecție în programul meu. Am timp de rezervă între întâlniri și îmi ajustez rutinele de dimineață și de seară, că să am timp să decomprim și să reflectez.

Instrumente de reflecție: scrisul, plimbările, meditația.

O tehnică de meditație simplă este să stai relaxat pur și simplu un moment pentru a  conștientiza cum te simți. Scanând în mod regulat corpul și căutând să-ți dai seama ce simți, poți asculta vocea intuiției.

Acum, în încheiere, realizezi cum capacitatea ta intuitiva a crescut chiar în timp ce ai citit acest articol. Frumusețea acestui instrument incredibil este că putem lua decizii mai repede și mai confortabil și că intuiția nu se va opri niciodată din creștere, nu vei putea spune niciodată că e prea mult.

Caută mai întâi să ințelegi, apoi sa fii înțeles!

Imaginează-ți că te intâlnești intr-o cafenea cu un prieten sau un coleg de munca. E oarecum suparat de ceea ce i s-a intamplat de dimineata. Vezi pe fața lui supararea, frustrarea si chiar furia creata de situatie. Fața se  schimonoseste, dă din mâini agitat, loveste cu palma in masa ca sa accentueze povestea, ba mai si imita vocile din povestea lui, cand cu o voce grava, cand cu o voce pitigaiata.

Pe măsură ce povestea continua, iar prietenul e din ce în ce mai prins în propria lui poveste, încet încet gândurile tale încep să alunece în altă parte, iar atenția ta scade. Ochii tăi fug pe peretele din spatele lui, observi o fața interesantă undeva în stânga, parcă îți aduci aminte ce a spus prietena ta săptămâna trecută, te gândești chiar unde îți vei face vacanța anul viitor!? In același timp prietenul tău se focusează pe fața ta și încearcă cam disperat să găsească semnele unei înțelegeri sau empatii pentru problema lui… „Hei, ai uitat să dai din cap și să zici da da așa e” iti spui in gand.

Incerci să te gândești la ce ai putea să îi spui,  realizezi cumva că ești pe la jumătatea poveștii lui și iarăși gândurile alunecă în altă parte. Brusc, un gând iese la iveală și te întrebi „Când va fi și rândul meu să vorbesc? Am atatea chestii interesante sa-ti spun, am solutie frate la problema ta, stiu eu cum sa faci”.

Un proverb spune „Dumnezeu ne-a inzestrat cu doua urechi si o gura, ca sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin”.

Când ascultăm povestea sau problema unei alte persoane, primul nostru impuls este de a-i da sfaturi, soluții, indicații. Nu-l ascultăm cu inima deschisă si cu o minte deschisă. Normal ca abordăm întâlnirea cu bune intenții, doar dorim să îl ajutăm pe prietenul nostru, dorim să oferim o soluție care să-l scoată din confuzie sau să sufere mai puțin. Dar trebuie să ne întrebăm, încercăm cu adevărat să înțelegem sau încercăm probabil sa-l impresionăm cu înțelepciunea noastră, cu judecata noastră, cu sfatul nostru, cu capacitatea noastră de a rezolva probleme? Să ne arătăm cât de inteligenti  și creatori suntem noi.

Ni se întâmplă adeseori, ca atunci când vorbim cu un prieten ce  ridică o problemă sau dilemă cu care se confruntă, sa ne dam seama imediat care e soluția sau cum aș aborda situatia pentru a găsi o soluție.

Dar un prieten poate că are  nevoie doar să fii acolo în timp ce el vorbește. Are nevoie doar de cineva care sa-l asculte și în același timp,  poate să găsească o soluție la problema  lui chiar în timp ce vorbește cu tine despre ea.

Să asculți înseamnă să primești în mod deschis ce spune omul din fața ta, să înțelegi si să accepți gândurile, emoțiile, reacțiile, afirmațiile, îndoielile așa cum sunt ele. Fără evaluare, fără judecată, fără comparație… doar ascultare. În niciun caz nu îți impui perspectiva ca fiind cea corecta și nu ar trebui să presupui ca cei din fața noastră văd lumea așa cum o vedem noi.

Ne place să credem că știm totul și abordăm cu acest tip de încredere toate discuțiile noastre. Când cineva vorbește cu noi despre o problemă, credem că deja avem capacitatea și cunoștințele mai mult decât suficiente pentru a oferi o soluție optimă.

„Stiu exact ce simți”

„Am trecut prin exact același lucru!”

„Da-mi  voie să-ti spun experiența mea”

„Am citit undeva despre toată treaba asta sau am văzut undeva sau am auzit la cineva…stiu exact ce trebuie sa faci”

Ce trebuie să faci? Pur și simplu să taci. Să taci și să nu intervii în dialogul prietenului tău, să nu îți exprimi sentimentele, oricât de mult ai vrea să o faci și să nu pui întrebări cel puțin în faza asta. Stiu, e greu să nu cedezi dorinței de a fi util si de ați demonstra capacitatea de a rezolva probleme sau să arăți cât de inteligent ești! Prin tăcere creezi un spațiu în care omul din fața ta poate explora liber teritoriul personal.

Taci și asculți ca să înțelegi.

După aceea, în loc să spuneți persoanei din fața ta ce ai face tu,  pune-i întrebări despre cum se simte și cum a mai procedat în trecut,  încearcă să intri in realitatea lui și să înțelegi ce și cum gândeste. Dă-i posibilitatea să sape mai adânc și de multe ori se întâmplă ca problema despre care el vorbește să nu fie adevărata problemă. Dacă au spațiu, oamenii se deschid. Protecția cade încetul cu încetul și vei afla lucruri pe care nu le-au spus înainte. Sunt informații esențiale și prețioase care trebuiau descoperite pentru a găsi o soluție. Dacă îi dai omului din fața ta timp și spațiu să-și organizeze gândurile și să le cerceteze cu răbdare în direcția corectă, își va da singur seama ce anume contribuie la durerea lui.

Omul din fața ta dorește cu disperare să fie ascultat, înțeles. Chiar și pentru câteva minute, în felul ăsta, îl poți ajuta mult mai mult, decât l-ai fi putut ajuta împărtășind-i gândurile, variantele, soluțiile tale.

Tu stii sa asculti?

C O A C H I N G

Coach: Așadar, ce crezi că ai putea face să-ti rezolvi problema?

Client: Nu știu!

Coach: Si dacă ai ști, ce-ai face? Sau dacă ai ști, care ar fi răspunsul?Sau ce ar trebui să faci ca să afli?

Cam așa ar putea decurge dialogul dintre un coach și clientul său.

Coaching-ul este un parteneriat intre coach si client, prin care clientul isi doreste ceva specific, să se dezvolte, să schimbe sau să imbunătățească un aspect al vietii sale, profesionale sau personale.

Coaching-ul are doua mari direcții pe care s-a dezvoltat, life coaching si business coaching.

Life coaching se adreseaza persoanei în afara sferei sale profesionale și vizeaza aspecte care țin de alegerea unei cariere, schimbări de job, sănătate, relații personale, regăsirea motivației.

Business coaching-ul se adresează managerilor, liderilor din diferite organizații, antreprenorilor, echipelor de vânzări din firme și este folosit pentru îmbunătățirea performanțelor, dezvoltarea și realizarea obiectivelor profesionale.

Majoritatea oamenilor vin la coaching atunci când în viața lor apar anumite schimbări fortuite de situații de la locul de muncă (firma la care lucrează se relochează, se fac restructurări de personal sau pur și simplu falimentează), apar probleme în viața personală (separare, despărțire) sau când au sentimentul că nu au luat cele mai bune decizii legat de ceva specific din viața lor.

Sunt foarte dese situațiile când oamenii vin la coaching când simt nevoia de a-și clarifica opțiunile si obiectivele care i-ar face împliniți, când doresc să construiască relații personale mai puternice cu cei din jur, când vor să identifice și să înlăture acele obstacole mentale care îi fac să nu se simtă mulțumiți de ei înșiși.

Coach-ul crează un mediu și un spațiu favorabil învățării și descoperirilor, in care clientul isi va găsi propriile soluții la problemele sale si isi va dezvolta propriile mijloace de a-si realiza ambițiile.

Coaching-ul este un demers orientat către viitor, către atingerea de scopuri, bazat pe acțiune. Coachingul nu este terapie, mentorat sau supervizare. Sunt oameni care nu doresc să vorbească despre trecutul lor, despre  copilăria lor sau despre experiențele lor interioare, nu vor deci să pornească pe o cale terapeutică. Pur și simplu doresc să discute despre viitor, vor să-și planifice viața (să găsească un echilibru între muncă și familie) și să găsească soluții la problemele lor pornind de la o gândire pozitivă și înlăturarea gândirii negative.

Coaching-ul este un proces care stimuleaza puternic motivația și dorința de schimbare și care încurajează sentimentul că noi putem influența ceea ce se întâmplă în viața noastra prin accesarea resurselor noastre interioare.

Cel mai ușor se va înțelege ce este coaching-ul și cum poate fi acesta folosit, prin exemple concrete, pe care periodic le voi pune pe site. Un exemplu este chiar aici!