Liviu MACOVEI

sursa: cognitrom.ro, paxonline.ro

Baumeister, R.F., Bratslavsky, E., Finkenauer, C., Vohs, K.D. (2001). Bad Is Stronger Than Good. Review of General Psychology, vol. 5, no. 4, p. 323-370.

Dintotdeauna, evenimentele neplăcute au lăsat urme mai profunde şi au persistat mai mult timp în mintea noastră decât evenimentele plăcute sau frumoase. Pierderea cuiva drag sau a unor obiecte, situaţii în care am greşit, momente în care am fost criticaţi sau ameninţaţi şi multe altele au un efect mai mare asupra vieţilor noastre decât situaţii în care ni s-au petrecut lucruri frumoase, precum un premiu în bani, o vorbă bună, un ajutor primit de la un prieten, o promovare. Nu frecvenţa evenimentelor negative face ca acestea să fie mai prezente în mintea noastră sau să aibă efecte mai puternice asupra vieţii noastre. În viaţă avem parte atât de evenimente negative cât şi de evenimente pozitive. Se întâmplă ca uneori să pierdem, alteori câştigăm, uneori greşim, alteori lucrurile ne ies perfect, uneori suntem criticaţi, alteori suntem lăudaţi etc. Cu toate acestea, multe sau puţine, se pare că evenimentele negative cântăresc mai mult decât cele pozitive.

BINE vs. RĂU

Cercetările din psihologie şi chiar cele din medicină îşi concentrează eforturile mai degrabă asupra aspectelor negative (tulburări, boli asociate, complicaţii, efecte adverse etc.) şi mai puţin asupra aspectelor pozitive, cum ar fi starea de bine sau de sănătate, sentimentul de fericire. Numărul studiilor care sunt dedicate fenomenelor negative este aproape de două ori mai mare decât cel al studiilor care se ocupă de aspecte pozitive. Oamenii vorbesc mai mult timp despre ceva rău ce s-a întâmplat, decât despre un moment de bucurie. Gândiţi-vă la un moment fericit din viaţa dumneavoastră. Cât timp aţi vorbit despre acel eveniment? Sau cât timp a fost prezent în mintea dumneavoastră? Gândiţi-vă apoi la un eveniment negativ care vi s-a întâmplat. Cât timp aţi petrecut vorbind despre ceea ce s-a întâmplat? Cât timp a fost prezent în mintea dumneavoastră acel eveniment? Gândiţi-vă câte resurse investiţi atunci când vi se întâmplă ceva frumos şi câte resurse investiţi pentru a face faţă unei probleme? De ce răul este mai puternic decât binele? Motivele sunt multiple, cum ar fi:

1. Nevoia de protecţie

De-a lungul evoluţiei noastre ca specie, ne-am confruntat cu multe pericole şi cu mulţi duşmani: animale sălbatice, dezastre naturale, războaie sau alte forme de violenţă între oameni.

Pentru a-şi asigura supravieţuirea, oamenii au fost nevoiţi să se gândească cum să se protejeze sau să se ferească de aceste pericole. Nu îşi puteau permite să ignore ori să desconsidere pericolul, pentru că acest lucru putea avea urmări dezastruoase: oamenii puteau pierde bunuri importante, precum casa, recolta sau animelele, ei sau familiile lor puteau fi răniţi grav sau chiar puteau muri! De-a lungul evoluţiei oamenii au învăţat că este mai bine să reacţioneze la pericole, chiar şi atunci când acestea se dovedesc a fi false pericole. Au învăţat că este mai adaptativ pentru ei să reacţioneze la false pericole decât să nu reacţioneze deloc. Costurile sunt mai mari atunci când „ratezi” un pericol decât atunci când „ratezi” o oportunitate. Este un lucru să nu vezi bizonul care se apropie sau duşmanul care încearcă să te rănească şi este cu totul altceva să ratezi un răsărit de soare pe care ţi-ar fi plăcut să-l vezi sau o discuţie cu cineva drag. Consecinţele sunt diferite: în prima situaţie ai putea muri sau ai putea fi rănit, în a doua ai putea fi supărat, ai putea regreta, dar acest lucru nu îţi va afecta supravieţuirea. Astfel de experienţe şi consecinţele ce le pot avea penru supravieţuire au făcut omul să fie mai atent la pericole, să proceseze mai mult situaţiile problematice, de pericol, pentru a găsi cele mai bune soluţii. Pentru supravieţuire era mult mai important şi mai urgent să fim atenţi la posibilele consecinţe negative. Nu înseamnă că nu ne mai bucurăm de nimic, că micile bucurii nu contează sau că nu ne mai interesează oportunităţile, doar că ele nu persistă atât de mult în mintea noastră. Nu trebuie procesate atât de mult. Momentele de bucurie le trăim pur şi simplu, nu ne gândim prea mult de ce ni s-au întâmplat, care ar putea fi consecinţele. Suntem prea ocupaţi cu a ne bucura de ele pentru a mai fi atenţi şi la altceva.

2. Răul doare mai tare

Un alt element important care face ca răul să fie mai puternic decât binele este felul în care ne obişnuim cu răul şi cu binele. Cu binele ne obişnuim foarte repede. După ce trăim un eveniment plăcut, urmează o scurtă perioadă în care suntem mai bucuroşi decât eram înainte, însă destul de repede ne întoarcem la felul nostru de a fi, ne bucurăm ca şi înainte, nici mai mult, nici mai puţin. Momentele de bucurie nu au efecte pe termen lung, nu schimbă cu nimic felul în care reacţionăm la bine. Dacă, însă, ni se întâmplă ceva rău, atunci ne e greu să ne adaptăm la noua situaţie, ne e mult mai greu să ne obişnuim cu răul suferit. Mintea noastră are nevoie de mai mult timp pentru a putea integra un eveniment negativ în viaţa noastră. Pentru bucurii e loc oricând, oriunde. Efectele pe termen lung ale unui eveniment negativ sunt mult mai puternice. Trăirea unui eveniment negativ poate să influenţeze felul în care vom reacţiona pe viitor la evenimente negative. Evenimentele negative pot fi adevărate lecţii de viaţă, ele solicitând mai multe resurse în încercarea noastră de a le face faţă. Sunt studii care au arătat că atunci când este vorba de a pierde sau a câştiga acelaşi lucru (de exemplu o maşină) emoţiile sunt mult mai intense atunci când pierdem decât atunci când câştigăm. Petrecem mult mai mult timp gândindu-ne că am pierdut, faţă de cât timp petrecem gândindu-ne că am câştigat. Din nou emoţiile negative sunt mai puternice decât cele pozitive. Atunci când trăim un eveniment neplăcut suntem trişti, supăraţi sau nervoşi. Dacă ni se întâmplă ceva bun, ne bucurăm, suntem relaxaţi şi mulţumiţi. Ar părea că efectele evenimentelor asupra felului în care ne simţim (rău sau bine), sunt la fel de puternice: răul determină trăiri negative, iar binele ne face să trăim emoţii pozitive, ambele de aproximativ aceeaşi intensitate. Nu este, însă, aşa! Puterea emoţiilor negative este din nou mai mare. Emoţiile negative au puterea de a le „pune în umbră” pe cele pozitive. Timp de o săptămână ni se întâmplă numai lucruri minunate şi bucurii. După o săptămână ni se întâmplă ceva neplăcut. Acest singur eveniment neplăcut are puterea de a „bascula” toată bucuria simţită timp de o săptămână. Nimic din ce a fost plăcut şi frumos nu mai contează, singurul lucru prezent în mintea noastră este evenimentul neplăcut care ni s-a întâmplat. Reversul poveştii nu este însă valabil. Timp de o săptămână suntem nefericiţi, avem parte doar de probleme. La un moment dat ni se întâmplă ceva frumos, avem parte de o bucurie. Puterea acestei bucurii nu este însă suficient de mare încât să „şteargă” problemele cu care ne confruntăm de o săptămână. Este posibil să ne simţim puţin mai bine pe moment. Dar este un efect de scurtă durată. Problemele ne vor reveni în minte şi vom uita de mica bucurie de care am avut parte. Suntem mult mai preocupaţi de a nu ne fi rău decât de a ne fi bine. Depunem eforturi mai mari pentru a nu ne fi rău decât pentru a ne fi bine.

Şi din nou, răul se dovedeşte a fi mai puternic decât binele.

Evenimentele negative ne afectează mai mult decât cele pozitive, chiar şi la nivel fiziologic. Un stimul negativ ne face să reacţionăm mai puternic decât un stimul pozitiv. Astfel, reacţionăm mai repede şi mai puternic la un miros neplăcut (ne ferim, ne strâmbăm, ne acoperim nasul etc.) decât la un miros plăcut. Cearta dintre doi oameni ne atrage atenţia mult mai repede decât o discuţie amuzantă între două persoane.

De asemenea, un feedback negativ sau o reacţie negativă din partea altora ca urmare a performanţelor noastre (aflăm că am greşit, că ceilaţi nu sunt mulţumiţi, nu ne plac etc.) ne afectează mai mult decât dacă avem un feedback sau o reacţie pozitivă (ştim că am reuşit, că ceilalţi ne plac etc.). Gândiţi-vă la o situaţie personală de performanţă. Ce v-a preocupat mai mult: faptul că aţi fost lăudat sau faptul că aţi fost criticat, faptul că aţi reuşit sau faptul că aţi pierdut? Un feedback negativ poate diminua stima de sine, încrederea în propria persoană mai mult, pe când un feedback pozitiv nu prea poate creşte stima de sine sau încrederea. Ne deranjează mult mai mult atunci când cineva ne critică, faţă de cât ne bucurăm atunci când cineva ne laudă. Petrecem mai mult timp încercând să înţelegem de ce am greşit, faţă de timpul petrecut pentru a înţelege de ce am făcut ceva bine. Creierul nostru a învăţat să acorde mai puţin timp şi mai puţină atenţie bucuriilor, reuşitelor, momentelor de fericire. Face acest lucru deoarece a văzut că pentru a supravieţui trebuie să acorde mai mult timp şi mai multe resurse ameninţărilor. Tot ceea ce este negativ, neplăcut, nedorit, ne captează atenţia mult mai repede decât tot ce este pozitiv, plăcut. Este o lecţie învăţată de-a lungul evoluţiei speciei umane. Investim mult mai multe resurse pentru a face faţă răului pentru că am învăţat că dacă nu reacţionăm la timp, consecinţele pot fi grave. Nu investim la fel de multe resurse când avem de-a face cu binele pentru că am învăţat că şi dacă ratăm o bucurie consecinţele nu sunt atât de grave, în nici un caz nu reprezintă un pericol pentru supravieţuire.

 3. Răul persistă mai mult timp

Consecinţele evenimentelor negative durează mult mai mult decât consecinţele evenimentelor pozitive. De exemplu, o zi proastă ne afectează şi după ce a trecut, e foarte posibil ca încă să ne mai gândim la ce ni s-a întâmplat, să continuăm să căutăm soluţii, putem fi încă supăraţi. Un eveniment negativ poate avea consecinţe nedorite, dar poate avea şi consecinţe adaptative pentru noi. Atunci când ne confruntăm cu o problemă petrecem mai mult timp încercând să îi facem faţă, să găsim soluţii şi pe viitor dacă ne vom confrunta cu probleme similare vom şti să le facem faţă. Şansele să învăţăm ceva din experienţa pe care o trăim sunt mult mai mari. Un singur eveniment traumatic (accident, boală, rănire, pierdere etc.) poate avea efecte pe termen lung asupra echilibrului emoţional, asupra comportamentului şi atitudinilor, asupra stimei de sine sau a stării de bine. Evenimentele pozitive, chiar şi mai multe la număr (laude, câştiguri sau succese diverse etc.) nu au efecte de lungă durată asupra noastră, ci se limitează la momentul în care s-au produs ele. Ne simţim bine, ne bucurăm. Nu investim foarte multe resurse pentru a analiza ce ni se întâmplă, pur şi simplu ne bucurăm de ce ni se întâmplă fără a căuta să învăţăm o lecţie din asta.

4. Binele nu contează atât de mult

Consecinţele răului sunt mai puternice şi mai îndelungate decât consecinţele binelui. Efectele binelui chiar dacă îl trăim intens, nu durează mult timp. Binele nu ne oferă nici o garanţie împotriva răului. Un singur eveniment neplăcut poate să anuleaze toată bucuria de până atunci. Faptul că ai trăit mai multe evenimente pozitive, bucurii, împliniri, nu reprezintă un scut împotriva răului. Experienţele negative, atâta timp cât nu te doboară, te fac mai puternic. Lecţiile pe care le înveţi prin confruntarea cu răul te protejează pe viitor, acest lucru le-a asigurat supravieţuirea strămoşilor noştri.

Nu e suficient ca binele să existe, e mult mai important ca răul să nu fie prezent.

Relaţia dintre doi oameni este mai bună nu neapărat pentru că ei vorbesc sau se poartă frumos unul cu celălalt, ci pentru că nu se ceartă, nu au dispute sau conflicte. Prezenţa conflictelor, a certurilor, lipsa suportului social au un efect negativ mult mai puternic şi mai durabil asupra stării de bine şi de sănătate fizică şi psihică în comparaţie cu efectele momentelor de bucurie, linişte şi suport. În acelaşi timp o relaţie devine mai puternică pe măsură ce un cuplu depăşeşte, împreună, problemele pe care le are sau diferite evenimente negative cu care se confruntă. Micile bucurii sunt desigur cele care oferă armonie relaţiei, dar nu sunt suficiente pentru a asigura durata şi puterea relaţiei respective. Ca şi binele, răul se contaminează. Diferenţa este dată, din nou, de cât de puternică este contaminarea. S-a constatat că, de regulă, răspundem la un comportament sau o emoţie negativă cu alte comportamente sau emoţii negative, mult mai frecvent decât în cazul unor comportamente sau emoţii pozitive. Altfel spus, avem tendinţa de a răspunde cu nervi la nervi, cu supărare la supărare, ceartă la ceartă. La bucurii şi veselie se pare însă că nu reacţionăm neaparat cu aceeaşi putere. Veselia te contaminează şi ea, dar nu atât de puternic ca şi problemele (ceartă, supărare, etc.). De exemplu, suntem mai tentaţi să răspundem la furie cu furie, decât să răspundem la veselie cu veselie. Răul, fie el exprimat prin cuvinte, fie prin atitudini sau comportamente, afectează mult mai tare o relaţie, chiar dacă există şi cuvinte frumoase, atitudini sau comportamente pozitive. Răul e atât de puternic, încât e nevoie de 5 ori mai multe cuvinte bune sau gesturi frumoase pentru a anihila efectul unui cuvânt sau gest urât! În timp ce un singur cuvânt urât poate anihila efectul a 100 de cuvinte frumoase.

S-a demonstrat că binele nu are efecte atât de puternice nici în ceea ce priveşte inteligenţa. Astfel, dacă un copil creşte într-un mediu stimulativ, cu părinţi care au un nivel mediu sau ridicat de educaţie, nu va deveni neaparat mai inteligent. Însă un alt copil, cu acelaşi nivel de inteligenţă, crescut într-un mediu aversiv, cu părinţi cu un nivel scăzut de educaţie, va „pierde” din inteligenţa lui nativă. Cu alte cuvinte, faptul că ne naştem într-o familie bună, având un nivel de trai acceptabil, poate sau nu să stimuleze potenţialul intelectual, dar cu siguranţă nu-l va deteriora. Dacă ne naştem într-o familie cu probleme, conflicte, situaţie financiară precară, abuzuri, şansele ca potenţialul intelectual să fie deteriorat sunt mult mai mari. Inteligenţa unei persoane poate fi deteriorată dacă trăieşte într-un mediu aversiv, dar faptul că trăieşte într-un mediu favorabil nu reprezintă neaparat o garanţie că acea persoană va deveni mai inteligentă. Şi din nou puterea răului se dovedeşte a fi mai mare decât puterea binelui.

5. Suntem pregătiţi pentru ce e rău

Răul pare să fie mai uşor de detectat decât binele, într-o oarecare măsură şi pentru că există cu 50% mai multe cuvinte sau expresii care denumesc emoţii negative decât pozitive! Acest lucru este valabil şi în cazul felului în care căutăm să ne schimbăm emoţiile: avem mult mai multe modalităţi de a evita sau de a reduce emoţiile negative decât de a ne produce emoţii pozitive. Consumăm mai mult timp şi energie căutând să nu simţim neplăcere sau tristeţe decât să simţim bucurie sau mulţumire. Mai mult, dacă avem o stare emoţională negativă, vom fi mai atenţi şi vom prelucra informaţiile mai profund decât dacă în situaţiile în care ne simţim mai bine. Suntem atenţi la stările noastre negative, dar nu şi la cele pozitive. Pe acelea le trăim pur şi simplu. Nu încercăm să învăţăm nimic din ele pentru că de-a lungul timpului am fost preocupaţi de pericole şi de ce pot ele să ne facă. Aşadar, suntem mai pregătiţi pentru a identifica şi a numi răul decât binele, ne amintim mai bine trăirile negative, suntem mai pregătiţi şi ştim mai bine să evităm emoţiile negative decât să producem emoţii pozitive, suntem mai atenţi atunci când ne simţim rău, dar nu şi când ne simţim bine.

Resursele pe care le investim sunt mai multe atunci când ne confruntăm cu răul, decât atunci când ne confruntăm cu binele.

6. Răul ne învaţă bine

Se zice că învăţăm din greşelile noastre. Foarte adevărat, în special dacă am fost pedepsiţi pentru greşelile făcute. Oamenii învaţă mai repede din evenimente neplăcute, cum ar fi pedepsele, decât din evenimente pozitive, precum recompesele. Dacă există riscul de a pierde ceva (bani, bunuri etc.), atunci ne străduim mult mai mult şi chiar reuşim mai repede şi mai uşor să realizăm ceva decât dacă urmează să câştigăm aceleaşi lucruri. Ne mobilizăm mult mai multe resurse atunci când vine vorba de a evita ceva neplăcut decât atunci când avem de-a face cu un eveniment pozitiv. Din nou, este o lecţie pe care creierul a învăţat-o de-a lungul evoluţiei. Când miza este ceva neplăcut resursele noastre merg toate inspre a rezolva situaţia. Când miza este un câştig, un beneficiu, organismul se mobilizează, dar nu are doza de alertă dată de prezenţa ameninţării. Regretăm ratarea unui beneficiu sau a unui căştig, dar regretăm mai mult şi costurile sunt mai mari atunci când ratăm o ameninţare sau un pericol. Supravieţuirea noastră nu a fost niciodată afectată de ratarea unei oportunităţi, în timp ce ratarea unui pericol putea să te coste chiar viaţa. Mobilizarea în faţa pericolului a contribuit la supravieţuirea noastră ca specie. Bucuria, fericirea, pot să ne facă viaţa mai frumoasă, dar nu ne pot salva de pericole.

7. Creierul şi corpul reacţionează mai puternic la rău

Nevoia de protecţie a determinat o predispoziţie la nivelul creierului de a recţiona mai rapid şi mai puternic la stimulii negativi decât la cei pozitivi. De-a lungul evoluţiei creierul a extras o regulă care i-a asigurat supravieţuirea: este mai adaptativ să reacţionez la false pericole decât să nu reacţionez deloc. Când vine vorba de pericole, de ameninţări, creierul nu-şi asumă riscuri. Suntem „programaţi” genetic să detectăm mai rapid răul, să reacţionăm mai rapid şi mai puternic la rău şi să ţinem minte mai bine ceea ce ne-a cauzat neplăcerea. În felul acesta, în caz că apare din nou ameninţarea respectivă, ne vom putea apăra mai repede şi mai eficient. Aşadar, suntem mai atenţi la ce e neplăcut, recunoaştem mai repede ceva ameninţător, ne reamintim mai uşor şi mai repede experienţele negative. Deoarece investim mai multe resurse pentru a face faţă evenimentelor negative, acestea sunt mai profund procesate, mai puternic codate în memoria noastră, în consecinţă amintirea lor este mai vie decât amintirea unor evenimente pozitive. Altfel spus, ne amintim mult mai bine şi mai precis problemele pe care le-am avut decât bucuriile pe care le-am avut. Evenimentele stresante, singurătatea, lipsa suportului social, lucrurile rele care ni se întâmplă, au un efect negativ asupra sistemului imunitar, slăbind capacitatea organismului de a lupta împotriva bolilor. Fiecare din noi poate să constate că atunci când se confruntă cu o problemă se simte mai obosit, mai slăbit. Organismul nu mai are resurse deoarece ele sunt investite în a face faţă problemei cu care se confruntă. Din nou, un eveniment negativ poate să ne facă mai vulnerabili, în timp ce un eveniment pozitiv nu ne face neaparat mai puternici. Evenimentele pozitive, precum a avea şi a petrece timp cu prietenii, perioada de vacanţă etc., nu cresc imunitatea, nu ne ajută să devenim mai puternici în caz de boală.

8. Răul cântăreşte mai mult în deciziile pe care le luăm

Atunci când luăm o decizie, ne bazăm pe informaţiile pro şi contra despre un anumit lucru. S-ar crede că, cu cât avem mai multe informaţii pozitive despre un lucru, cu atât e mai probabil să ne decidem în favoarea acestuia şi cu cât sunt mai multe informaţii negative despre el, cu atât suntem mai tentaţi să fim contra lui. Lucru doar parţial adevărat! E adevărat că atunci când deţii multe informaţii pozitive despre un lucru probabilitatea de a decide în favoarea lui este mai mare. Este la fel de adevărat că atunci când deţii mai multe informaţii negative despre un lucru probabilitatea de decide contra lui este mai mare. Relevanţa informaţiilor pozitive devine nulă în momentul în care în „ecuaţie” apar şi informaţii negative. E suficient să avem câteva informaţii negative pentru a ne forma o părere proastă despre ceva, iar această părere proastă nu se mai modifică, chiar dacă avem apoi mai multe informaţii pozitive despre acel lucru. Informaţiile pozitive nu au puterea de a anula informaţiile negative pentru a influenţa procesul decizional. Este suficientă însă o singură informaţie negativă pentru a răsturna întreg procesul decizional. Si asta pentru că suntem mai sensibili la procesarea informaţiilor negative şi reacţionăm mai puternic decât în cazul informaţiilor pozitive. O părere proastă odată formată e mult mai greu de schimbat decât o părere bună. O părere bună poate deveni o părere proastă mult mai uşor, fiind suficiente puţine descrieri sau caracterisitici negative ale unui lucru. Gândiţi-vă de câte ori v-aţi schimbat părerea despre o persoană doar pentru că cineva a venit şi v-a spus un lucru negativ despre persoana respectivă. Nu a mai contat că înainte aveaţi o părere bună. O singură informaţie negativă a fost suficientă pentru a vă schimba părerea. Acest fapt este valabil pentru persoane, evenimente, obiecte etc. Informaţiile negative ne influenţează mai puternic procesul decizional deoarece consecinţele în cazul în care am ignora informaţiile negative ar putea fi mai grave decât dacă ignorăm informaţiile pozitive. Luarea unei decizii fără a ţine cont de informaţiile negative presupune asumarea unui risc, pe care cei mai mulţi nu sunt dispuşi să şi-l asume. De-a lungul istoriei, am învăţat să fim mai atenţi la informaţiile negative în deciziile pe care le luăm, deoarece ignorarea lor în procesul decizional ar putea să ne coste mai mult decât ignorarea unor informaţii pozitive.

9. Nu vrem să fim răi

De regulă, ne place să gândim pozitiv şi să avem o părere bună despre noi înşine. S-ar părea că binele este mai puternic decât răul în ceea ce priveşte propria noastră persoană. Cercetările au demonstrat, însă, că mai degrabă evităm să avem o părere proastă despre noi decât ne străduim să avem o părere favorabilă nouă. Cu alte cuvinte, vrem să fim opusul a ce nu am vrea să fim: ne dorim şi încercăm să fim independenţi, pentru că nu ne place să fim dependenţi, ne-ar plăcea şi ne străduim să fim generoşi, pentru că evităm ideea de a fi egoişti sau suntem harnici, pentru că e neplăcut să ştim despre noi că suntem leneşi.

Din nou, nevoia de protecţie împotriva răului (a ideii că suntem răi) e mai mare decât nevoia de a fi buni. Această idee a fost confirmată de numeroase studii, care arată că suntem mai dispuşi să „aruncăm vina” asupra altora, să arătăm cât sunt alţii de răi, decât să ne lăudăm cu calităţile noastre sau să încercăm să devenim mai buni. Investim foarte multe resurse „pentru a nu fi răi”, dar nu investim la fel de multe resurse pentru „a fi mai buni”. Nu facem acest lucru conştient. Filogeneza este cea care dictează această reacţie prioritară la orice valenţă negativă.

10. Concluzii

Studiile asupra mai multor aspecte diferite ale psihologiei şi medicinii au arătat că răul e „mai puternic” decât binele. Rezultatele acestor cercetări nu sunt întotdeauna constante şi variază mult de la un caz la altul, însă nu există cercetări care să demonstreze contrariul, adică faptul că binele e mai puternic decât răul. Faptul că supravieţuirea noastră ca specie a fost marcată de evitarea pericolelor sau de reacţionarea din timp la pericole pentru a ne apăra, a făcut ca pericolul (răul) să fie detectat mult mai rapid, să investim mai multe resurse odată ce am detectat un pericol. Ceea ce la început a fost o nevoie pentru a ne asigura supravieţuirea ca specie, a devenit o regulă encriptată în creierul nostru. Continuăm să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a face faţă problemelor, evenimentelor negative. Pe scurt spus ne investim toate resursele, dacă e cazul, doar pentru a nu ne fi rău. În tot acest timp însă nu am învăţat să facem ceva pentru a ne fi bine. Chiar dacă finalitatea este aceeaşi, prioritatea noastră este să nu ne fie rău, nu să ne fie bine. În viaţa de zi cu zi, evenimentele negative au un impact mai puternic şi care durează mai mult în comparaţie cu evenimentele pozitive. Relaţiile cu prietenii sau cu familia sunt mult mai afectate de fapte sau vorbe urâte decât de fapte sau cuvinte frumoase. Învăţăm mai repede dacă e vorba de ceva negativ, ne străduim mai mult să evităm neplăcerea decât să aducem un plus de bine. Un mediu familial aversiv e mai puternic decât moştenirea genetică. Impresia formată pe baza unor informaţii negative este mult mai greu de schimbat decât cea bazată pe informaţii pozitive. Un feedback negativ are un efect mai puternic decât unul pozitiv, iar sănătatea ne este mai afectată de emoţii şi evenimente negative decât de cele pozitive.

Răul e mai puternic decât binele în cazul oamenilor şi al animalelor, în cadrul proceselor psihice şi în relaţiile dintre oameni, în ceea ce priveşte amintirile, dar şi gândurile despre viitor. Prezenţa răului ne-a învăţat cum să îi facem faţă, cum să ne apărăm, iar acest lucru ne-a asigurat supravieţuirea ca specie. Apariţia problemelor ne-a învăţat cum să le rezolvăm şi cum să le facem faţă pe viitor. Marile crize existenţiale au fost sursa unor importante opere de artă, problemele omenirii au fost cele care au împins civilizaţia înainte şi au stimulat progresul, marile companii au învăţat din erorile pe care le-au făcut, lucru care le-a asigurat dezvoltarea. Una din strategiile care i-au asigurat succesul lui Bill Gates a fost analiza erorilor care se făceau şi a nerealizărilor (la întâlnirile cu şefii diferitelor departamente era interesat în primul rând de ce anume nu s-a realizat şi ce erori s-au făcut). În acest sens răul este mai puternic decât binele.