Definiția hipnozei dată de APA – Asociația Psihologilor Americani: *Hipnoza implică aplicarea unei proceduri prin intermediul căreia i se explică subiectului faptul că i se vor administra anumite sugestii pentru a-l ajuta să trăiască o serie de experiențe de tip imaginativ. Hipnoza presupune faptul că o persoană va fi ghidată de o altă persoana (hipnoterapeutul) să răspundă la sugestii care aduc modificări ale unor experiențe subiective ce vizează percepțiile, senzațiile, emoțiile, gândurile și comportamentele. *

Hipnoterapia sau terapia prin hipnoză este utilizată astăzi în practica psihoterapeutica pentru efectele benefice asupra sistemului cardiovascular și respirator, activitatii alfa a creierului, conductivitatii dermului, planului afectiv.

Printre numeroasele aplicații în hipnoterapie se enumara eliminarea obiceiurilor nedorite și a dependențelor (fumat, alcool), producerea analgezieitratamentul insomniilor, afectiuni dermatologicetulburari de dinamica sexualacontrolul greutatii corporaletulburari nevrotice.

Hipnoterapia și fenomenul de hipnoză nu au nimic în comun cu magia sau supranaturalul, ci pur și simplu exploatează capacitatea minții umane de a se concentra și a se lasa absorbită de un scenariu. Fenomenele hipnotice fac parte din viața cotidiana – de exemplu atunci cand citim cu interes o carte sau urmarim cu atentie un film și nici nu observam că ne-a amortit mana intr-o pozitie incomoda sau tresarim cand ne striga cineva.

Astfel, hipnoza este doar o stare modificată de conștiință, asemănătoare cu relaxarea sau cu stăriIe meditative specifice unor culturi orientale. Terapia prin hipnoză promoveaza schimbarea și rezolvarea problemelor prin facilitarea răspunsului la sugestii și analizarea conținutului inconștient ce provoaca stări patologice în conștient. Hipnoterapia are trei forme esentiale: terapie centrata pe simptom – eliminarea simptomelor; psihoterapia analitica sau hipnanaliza (o imbinare intre hipnoză și psihanaliza); sisteme care imbina hipnoza cu psihoterapii scurte de orientare comportamentala și experientala.

Cum funcționează hipnoza? De-a lungul timpului au aparut diverse teorii care au incercat sa explice fenomenul de hipnoză.

•  Fluidul vital – magnetismul animal. Este cea mai veche teorie și îi apartine lui Franz Anton Mesmer, care credea în existenta unui fluid care circula dinspre corpul hipnotizatorului spre cel al pacientului – magnetismul animal. Ipoteza a fost infirmata, insa existenta fenomenului hipnotic nu a putut fi negata.

•  Hipnoza ca fenomen psihopatologic. Susceptibilitatea hipnotica a fost considerata a fi un simptom al isteriei, crezandu-se că o persoana sanatoasa și echilibrata psihic nu poate fi hipnotizata. Cercetarile ulterioare au infirmat aceasta ipoteza.

•  Hipnoza și somnul. Datorită asemanarilor aparente dintre cele doua stări, s-a presupus că hipnoza face parte din aceeasi categorie de fenomene ca somnul. Totusi, o persoana hipnotizata poate fi în acelasi timp activa, și s-a demonstrat că undele cerebrale din timpul hipnozei sunt specifice stării de veghe relaxata – unde alfa, în timp ce pentru somn sunt specifice unde mai lente. O persoana este cu atat mai hipnotizabilă cu cat are unde alfa mai bine reprezentate.

•  Interpretarea unui rol. S-a considerat că subiectul joaca rolul persoanei hipnotizate, conformandu-se indicatiilor terapeutului și comportandu-se asa cum crede că trebuie sa se comporte o persoana aflata în starea de hipnoză. Teoria se datoreaza legaturii intre susceptibilitatea hipnotica și talentul actoricesc. Totusi aceasta ipoteza nu poate explica efectul de anestezie al hipnozei – folosit în interventii chirurgicale majore sau fenomenele de autohipnoza.

• Hipnoza și psihanaliza. Pentru explicarea fenomenului hipnotic s-au utilizat conceptele psihanalizei și astfel hipnoza a fost definita ca o intoarcere a subiectului la trairile specifice varstelor copilariei. Relatia dintre terapeut și pacient este una de subordonare, subiectul identificand medicul cu figura paterna sau materna și adoptand o atitudine supusa, respectiv protectoare. Daca practica terapeutica s-a dovedit a fi utila în imbinarea intre hipnoză și psihanaliza, conceptele celei din urma nu pot explica insa fenomenele de autohipnoza.

•  Teoria tridimensionala. Hipnoza este o stare alterata a constiintei, ce trebuie privita din trei perspective: tendinta de a juca rolul unei persoane hipnotizate, profunzimea transei hipnotice și fenomenul de regresie ce aduce în prezent aspectele specifice copilariei. Nici aceasta teorie nu explica diferentele individuale de profunzime a stării de hipnoză.

• Teoria comportamentală. Se are în vedere rolul următorilor factori: motivatia și atitudinea pacientului, precum și asteptarile în producerea reacțiilor sugerate. Atunci cand acesti factori sunt pozitivi, favorizeaza susceptibilitatea și se produc fenomene asemanatoare ceor hipnotice – în speta analgezia moderata. Extrapolând, s-a afirmat că hipnoza este doar o manifestare mai accentuata a receptivitatii la sugestii. Totusi nu putem presupune că obtinerea unor situatii asemanatoare celor din timpul hipnozei identifica sugestia cu starea de hipnoză.

Sugestia în hipnoterapie
Sugestia reprezinta o incitatie – situatie, sugestie sau stimul sugestiv – capabila sa obtina o reactie spontana, nemediata de instantele reflexive ale gandirii. Din punctul de vedere al adaptarii la mediu, sugestiile negative provoaca reacții neadecvate – confundari, distorsionari; sugestiile pozitive intaresc adaptarea la realitate prin actualizarea disponibilitatilor latente ale psihicului; iar sugestiile neutre provoaca reacții nerelevante pentru adaptare.

Pentru a fi eficiente în terapia prin hipnoză, sugestiile trebuie sa fie acceptate de catre pacient, sa fie în acord cu sistemul de valori al acestuia, sa nu fie prea lungi, sa fie exprimate în termeni pozitivi, sa fie simple și realiste, sa fie convingatoare și sa serveasca obiectivului hipnoterapiei. Sugestiile hipnotice pot fi verbale directe sau indirecte (insinuari, rugaminti), metafore, nonverbale – imagini mentale, tonalitatea vocii, manipulare fizica.

În general sugestiile în hipnoterapie sunt de natura post-hipnotica, destinate pentru a obtine o schimbare a comportamentului pe o perioada de la cateva zile pana la intreaga viața. Pentru un maximum de eficienta, sugestiile sunt repetate în mai multe sedinte de terapie.

Sugestibilitatea sau capacitatea subiectului de a reactiona la sugestii reprezinta premisa transformarii situatiei sugestiei în comportamentul sugerat. Sugestibilitatea presupune existenta unor predispozitii ale subiectului: imaginatia; transpunerea – empatizare, imitare și invatare sociala; conformarea sociala; subordonarea – supunerea în fata incitatiei; captarea – orientarea selectiva spre sursa incitatiei.

Inductia hipnotica
Este procedeul prin care se realizeaza transa hipnotica. Inductia hipnotica urmeaza mai multi pasi: etapa de pregatire, inductia hipnotica propriu-zisa și adancirea transei hipnotice, urmata de dehipnotizare. Inainte de a trece la etapa de inductie hipnotica propriu-zisa, terapeutul explica pacientului în ce consta hipnoza, ce se asteapta de la el și ce efecte poate avea terapia, apoi se testeaza gradul de sugestibilitate prin teste aplicate în stare de veghe – testul oscilatiei corpului, testul catalepsiei pleoapelor, testul inclestării degetelor, testul rigiditatii bralului.

Inductia hipnotica propriu-zisa are loc în modul urmator: pacientul omite stimulii perturbatori externi și se concentreaza pe un obiect de dimensiuni mici, plasat pe o zona a corpului sau, în acelasi timp ascultand sugestiile terapeutului ce indeamna la calm, relaxare și somnolenta. Exista mai multe variatii și tehnici de inductie hipnotica, insa majoritatea presupun pozitia culcata, relaxarea musculara și fixarea privirii intr-un punct, urmata de inchiderea ochilor.

Odata intrat în transa hipnotica – cu ajutorul sugestiilor de relaxare verbalizate de terapeut, pacientul este caracterizat de imobilitatea posturala în absenta sugestiilor de miscare, pasivitate, lipsa dorintei de a comunica, un limbaj sarac, orientarea selectiva a atentiei, expresia lipsita de efort, implicarea experientiala, disponibilitatea de a experimenta, flexibilitate, modificari ale perceptiei, distorsiunea timpului, amnezie.

Dupa instalarea transei hipnotice terapeutul va adanci aceasta stare – și implicit cea de relaxare, tot prin sugestii hipnotice. În momentul în care pacientul se afla intr-o stare profunda de transa hipnotica, i se administreaza sugestiile terapeutice necesare vindecarii sau conforme cu scopul terapiei hipnotice (sa nu-și mai doreasca sa consume tutun sau alcool, etc.).

Dehipnotizarea se realizeaza la fel ca intrarea în transa: gradual, prin sugestii (sugestiile de trezire din transa trebuie sa le anuleze pe cele de relaxare). În cazuri foarte rare pacientii prezinta dureri de cap, ameteli sau stări de voma dupa revenirea din hipnoză. Aceste efecte se datoreaza unei hipnoze realizate prea rapid, unor sugestii formulate eronat, sau rezistentei inconștiente a subiectului la tratament, și se pot remedia prin repetarea hipnozei, de aceasta data terapeutul sugerandu-i pacientului că se va simti bine dupa incheierea tratamentului. Totodata este indicata o terapie mai profunda decat hipnoza centrata pe simptom, care sa analizeze rezistentele și conflictele inconștiente. Acest tip de terapie se numeste hipnanaliza.

Hipnanaliza imbina tehnicile de hipnoză: tehnici de inducere și adancire a transei hipnotice, cu unele metode specifice psihanalizei: tehnica asociatiilor libere, interpretarea rezistentelor și a mecanismelor de aparare, analiza transferului, interpretarea viselor. Avantajul fata de psihanaliza este faptul că hipnanaliza este terapie de scurta durata.

Susceptibilitatea hipnotica
Este vorba de usurinta cu care o persoana poate fi hipnotizata. Acest lucru depinde și de atitudinea pacientului fata de tratament – cooperarea. Din acest punct de vedere subiectul trebuie sa creada că tratamentul prin hipnoză ii va face bine. În plus, un mediu relaxant este esential.
Testeaza-ti capacitatea de a fi hipnotizat.

De obicei stima de sine scazuta ofera o susceptibilitatea hipnotica ridicata. Copiii cu varsta cuprinsa intre 7 și 15 ani sunt pacientii ideali, fiind foarte usor de hipnotizat. În ceea ce priveste inteligenta, persoanele cu retard mintal aproape că nu pot fi hipnotizate. Totusi, pentru cei cu o inteligenta scazuta funcționează mesajele sugestive simple, iar persoanele inteligente sunt stimulate de mesajele complexe. Pacientul trebuie sa inteleaga mesajul, sa fie stimulat de acesta și sa aiba capacitatea de a se concentra.

Indicatii pentru terapie prin hipnoză
Cel mai adesea hipnoterapia este utilizata pentru tratamentul afectiunilor nevrotice: fobii, atacuri de panica, obsesii, tulburari de anxietate, insomnie, tulburari de atentie și memorie. Terapia prin hipnoză este eficienta în eliminarea stresului, managementul relatiilor sociale și dezvoltarea unei gandiri pozitive.

Cu ajutorul hipnozei se pot realiza interventii chirurgicale fara anestezie sau cu o cantitate mai mica de anestezic, aceasta terapie fiind utila și pentru reducerea anxietatii asociate cu aceste interventii. Efectul analgezic obtinut prin hipnoterapie este folosit în boli cronice, migrene, la nastere și în interventiile stomatologice. Hipnoterapia este indicata în tratamentul aparatului cardiovascular, respirator (astm) și endocrin (disfunctii sexuale și afectiuni ginecologice), în tratamentele dermatologice (alergii, prurit, eczeme, psoriazis) și în recuperarea motorie.

Hipnoza are aplicații și în afara sferei clinicii, și anume în domeniile care necesita optimizarea performantelor umane. Pentru obtinerea unui echilibru emotional superior, pentru o mai buna capacitate de concentrare și pentru autoreglarea comportamentului, hipnoza este utilizata în pregatirea sportivilor și a cosmonautilor. Totodata hipnoza și autohipnoza reprezinta o modalitate eficienta de a scapa de tracul sau emotiile excesive asociate cu reprezentatiile în fata publicului și examenele din educatie.

Autohipnoza
Hipnoterapia moderna include și terapia prin hipnoză realizata de insusi pacient: autohipnoza, ca o continuare a tratamentului din cabinetul psihologului – terapeutul il va invata pe pacient principiile și tehnicile necesare. Autohipnoza ofera o mai buna cunoastere de sine; relaxare dupa o zi stresanta; depistarea problemelor și găsirea soluțiilor; eliberarea de ganduri negative, stări anxioase și depresive, insomnii și dureri; îmbunătățirea concentrarii și memoriei; eliberarea de obiceiuri nedorite – consum de tutun, alcool, medicamente, etc.

Prin autohipnoza se obtine un nivel de profunzime mai scazut decat în cazul hipnozei conduse de terapeut, în special în cazul incepatorilor; de asemenea, rezultatele nu sunt intotdeauna la fel de bune. Dificultatea vine din faptul că subiectul trebuie sa fie în acelasi timp activ și pasiv, alert și relaxat. Secretul stapanirii tehnicii este practica repetata a autohipnozei, utilizarea unor propozitii simple și afirmative, evitarea negatiilor și tratarea uneia sau a doua probleme per sedinta.

•  Autosugestiile reprezinta o tehnica de autoprogramare a inconștientului și sunt afirmatii prin care pacientul isi spune în gand cum doreste sa fie sau ce doreste sa realizeze. Acestea se utilizeaza impreuna cu tehnica vizualizarii. Informatiile și mesajele se construiesc astfel incat sa se adreseze problemei pe care o avem. Continutul autosugestiilor trebuie sa fie unul pozitiv – spre exemplu, nu vom spune “Nu voi dori sa ma sinucid”, ci “Vreau sa traiesc și sa ma bucur de lucrurile frumoase din viața mea”. Exemple de autosugestii pentru îmbunătățirea stimei de sine – “Sunt o persoana echilibrata, eficienta și merit sa am succes”, “Am un corp sanatos și echilibrat”, “Sunt fericit și am incredere în fortele mele”.

•  Vizualizarea reprezinta formarea unei imagini mentale a modului în care dorim sa fim sau a situatiei pe care ne-o dorim. Imaginea trebuie sa fie detaliata și sa completeze autosugestia. Pentru a fi eficienta, este necesar sa repetati zilnic sedintele de autohipnoza, cel putin 30 de zile.

•  Inducerea autohipnozei incepe cu tehnici simple de relaxare; pozitia trebuie sa fie foarte comoda, corpul sa fie destins – relaxati fiecare zona a corpului și grupa musculara în parte. Apoi, folosind autosugestii și vizualizarea, spuneti-va că aveti corpul tot mai greu, ca de plumb. Imaginati-va un mediu foarte placut, plin de calm și liniste. Aceasta relaxare profunda reprezinta o prima parte a autohipnozei. Revenirea se face tot treptat, fara a brusca organismul, vizualizand recapatarea tonusului.

Dupa ce stapaniti bine tehnica de relaxare profunda puteti incerca tehnicile de autohipnoza. Exista numeroase tehnici, bazate fie pe fixarea unui punct, fie pe relaxarea progresiva. Fiecare persoana trebuie sa gaseasca modalitatea care i se potriveste cel mai bine pentru a realiza acest lucru, în functie de imaginile, cuvintele, tonalitatea vocii, amintirile pe care le prefera, etc. În general trebuie sa folositi o modalitate prin care sa gradati intrarea în transa – numarati, spuneti alfabetul sau vizualizati cum coborati sau urcati niste trepte sau terase; aveti libertatea sa va utilizati imaginatia. Fixati prima treapta sau primul numar ca starea de veghe și pe ultima ca starea de hipnoză. Poate preferati sa va concentrati asupra unui ritm / zgomot  – tic-tacul ceasului, valurile marii, propria respiratie. Dupa ce va concentrati cateva minute pe modalitatea aleasa, imaginati-va că intrati în starea de transa hipnotica. În starea de hipnoză puteti utiliza autosugestiile și tehnicile de vizualizare pentru a va adresa problemei pe care o aveti. Revenirea din starea de hipnoză se face treptat, în sens invers și în acelasi ritm fata de inducerea autohipnozei.

Articol preluat de pe la-psiholog.ro

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *