Psihologia împarte creierul uman în trei mari categorii: conștientul, subconștientul și inconștientul.

CONȘTIENTUL este acea parte a minții care se ocupă de aspectele raționale, analitice și logice ale minții noastre. Folosim conștientul pentru toate activitățile zilnice care cer rațiune, memorie și acțiune. Când mâncăm, când ne gândim la ceva, muncim, citim, vorbim, când luăm decizii, analizăm o situație, in toate aceste cazuri ne folosim de partea conștientă a mintii noastre. Felul in care gândim este determinat de partea conștientă a minții noastre si tot conștientul este răspunzător de performanțele sau de eșecurile noastre în laturile practice ale vieții noastre, dar și de fericirea sau nefericirea noastră. Ce este foarte interesant, este că la naștere noi nu avem minte conștientă. Aceasta se formează pe măsură ce umplem mintea conștientă cu informații, mai întâi de la părinți, mai apoi de la familia lărgită (bunici, rude, bone etc), iar mai târziu de la învățători, profesori și nu în ultimul rând din cărțile citite și chiar de la televizor, internet etc. Așa se face că mintea conștientă este cea care ne impune limite psihice și mentale (inutile și dăunătoare de altfel) și este cea care poate suferi blocaje psihologice care conduc la probleme de viață, greutăți, neîmpliniri și chiar depresii.

În funcție de calitatea informațiilor pe care le primim, le învățăm sau le extragem din mediul înconjurător, mai ales în primii ani de viață, vom *dezvolta* două programe de gândire (ca un software de calculator): un program orientat către pozitivitate, optimism, împlinire, fericire și un program orientat către negativism, pesimism, tristețe etc.

Este nevoie de ani (dintre care primii șase sunt foarte importanți) până când mintea conștientă se formează pe deplin, devenind centrul logicii, centrul rațional, centrul analitic al minții noastre.

Mintea conștientă sau conștientul reprezinta aspectul cel mai limitat al conștiinței noastre.

SUBCONȘTIENTUL sau “Preconștientul” așa cum l-a numit Freud, este acea parte a conștiinței noastre care apare în conflictul dintre conștient și inconștient, dar situându-se mai aproape de conștiință și participând la refularea pulsiunilor inconștiente. Acestea sunt filtrate prin subconștient și numai unele dintre acestea ajung în conștient.

Subconștientul este rezervorul unde se conserva toate actele ce au trecut cândva prin filtrul conștiinței, s-au realizat cu efort, dar care se afla într-o stare latenta, de virtualitate psihica putând însă sa redevina oricând active, sa pășească pragul conștientului.

Acesta (SC) cuprinde informații, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, stări de set (montaj) perceptiv și intelectual, tonusul emoțional, motive.

Subconștientul este acela care pune în practică gândurile care provin de la conștient și în funcție de forța acestora, subconștientul încearcă să le materializeze, adică să le ducă la îndeplinire, indiferent dacă este un gând bun sau unul rău, indiferent dacă acel gând este o dorință de-a noastră sau doar un gând scăpat de sub control (un gând negativ, o obsesie etc).

De reținut este faptul că subconștientul nu diferențiază emoţia sau  sentimentul pozitiv de cel negativ și de asemenea nu face distincția între bine sau rău, el este neutru şi nu gândeşte. Doar conștientul nostru este acela care distinge între bine și rău, între o emoție pozitivă și una negativă. Subconștientul nostru este mult mai puternic în procesarea informațiilor decât conștientul nostru.

Visele, deși au punctul de pornire in inconștient, ele se finalizează și se depozitează în sfera subconștientului, si anume, in etajul superior al acestuia, ceea ce face posibila conștientizarea si relatarea conținutului lor imediat după trezire.

Dar totuşi, ce este subconştientul? „Grand dictionnaire de la psychologie“ (1994) defineşte subconştientul ca fiind „ansamblul stărilor psihice de care subiectul nu este conştient, dar care influenţează comportamentul său“. Tot acolo se afirmă că el reprezintă un conţinut de gândire, aflat la limitele intrării în conştiinţă. Cei mai mulţi autori concep subconştientul ca pe un nivel psihic ce cuprinde actele care au fost cândva conştiente, dar care în prezent se desfăşoară în afara controlului conştient. El este rezervorul unde se consumă amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, scenariile intelectuale sau percepţiile stereotipe, deci toate actele ce au trecut cândva prin filtrul conştiinţei, s-au realizat cu efort, dar care se află într-o stare latentă, putând să redevină oricând active, să păşească pragul conştiinţei.

INCONȘTIENTUL (sau supra-eul) este acela care înregistrează, în permanenţă, toate informaţiile și gândurile din jurul nostru, tot ceea ce învățăm pe parcursul vieții și de asemenea emoţiile, senzaţiile, imaginile, sunetele şi gusturile, toate acestea fiind apoi arhivate mental; sub acest aspect inconștientul funcționează ca ”memorie”. Aceste procese mentale presupun miliarde de operaţii ce au loc într-un timp foarte scurt; spre exemplu o persoană în vârstă de treizeci de ani acumulează în jur de trei trilioane de informații (gânduri), ce sunt depozitate în memorie.

De asemenea, inconstientul este acela care asigură şi controlul tuturor funcţiilor biologice ale organismului nostru, cum ar fi respiraţia, digestia, ingestia hranei, bătăile inimii.

Inconstientul gestionează şi toate acţiunile sau reacţiile automate pe care le facem în mod spontan, fără a ne gândi la ele, cum ar fi condusul maşinii, înnotul, sau orice altă acțiune pe care o facem în mod automat, în timp ce, poate, ne gândim la altceva.

Inconștientul nostru funcționează ca un ”hard disk” (de calculator) pe care sunt stocate informații ce pot fi oricând reamintite, adică aduse în sfera conștiinței. Prin intermediul inconștientului pot fi reamintite diverse informații sau deprinderi, fără ca acestea să ne fie utile neaparat în momentul reamintirii. Tot ceea ce învățăm pe tot parcursul vieții se imprimă în inconștient (prin intermediul subconstientului), iar atunci când aveam nevoie de o informație accesăm inconștientul pentru a o aduce în sfera conștiiței, unde o prelucrăm sau o transmitem, verbal, mai departe.

Trebuie să reținem faptul că subconștientul și inconștientul sunt responsabile pentru cel putin 90% din gândurile, emoțiile și acțiunile noastre din fiecare zi. De cele mai multe ori, mintea noastră se comportă ca un “pilot automat” care ne conduce viața, întrucât mintea conștientă (conștientul) o folosim în mai putin de 10% din acțiunile zilnice.

Acum știm cum funcționează subconștientul și cât de important este rolul său, motiv pentru care trebuie să ne asigurăm în permanență că-l alimentăm doar cu gânduri și sugestii pozitive, întrucât tot ceea ce transmitem în subconștient, voluntar sau involuntar, acesta încearcă să materializeze, iar mai devreme sau mai târziu vom trăi, sub formă de experiențe, tot ceea ce am transmis în trecut în mod constant în subconștient.

Ca o conluzie se pot reține câteva idei esențiale:

  • Inconștientul nu doarme niciodată, el este acela care ne dirijează acțiunile, ne ghidează intuiția, ne ajută să memorăm anumite fapte și întâmplări ale vieții. De asemenea, inconștientul este responsabil de funcționarea optimă a organismului nostru, respectiv controlează bătăile inimii, circulația sângelui, digestia, asigură eliminarea rezidurilor. Este responsabil de sănătatea noastră; atunci când suntem bolnavi, inconștientul este acela care face tot posibilul să redevenim sănătoși. Datorită forței sale uriașe, inconștientul este capabil să controleze toate procesele vitale, funcțiile corpului.
  • Subconștientul se află într-o permanentă legătură cu divinitatea, cu tot ceea ce se află în spațiul înconjurător, cu întregul univers. Este latura transcendentă a noastră, este Dumnezeul din noi.
  • Subconștientul deține deja, în profunzimile sale latente, soluțiile perfecte la toate problemele care ne frământa și ne poate îndeplini direct proporțional cu intensitatea încrederii, orice dorință. Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, să-i sugerezi ferm înainte de a adormi: ”Vreau să mă trezesc la ora 5 dimineața” și vei constata că te vei trezi exact la ora dorită.
  • Nu întrebuința niciodată formulări de tipul: “nu am mijloace” sau “îmi este imposibil” sau “niciodată n-am să pot”, întrucât îți vei sabota singur reușitele.
  • Conștientul este și paznicul căii de acces spre inconștient. În mod normal, prima lui funcție ar trebui să fie aceea de a ocroti inconștientul, astfel încât în el să nu ajungă să se imprime idei false, convingeri greșite sau gânduri negative. De aceea este bine sa obișnuiesti conștientul să producă doar gânduri pozitive.

Bibliografie: psub.ro, descopera.ro, psycologies.ro,
Alin Neculau, “Psihologie sociala. Aspecte contemporane”;
Mihai Zlate, “Psihologia mecanismelor cognitive”

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *